În general, obiectele utilizate frecvent ar trebui păstrate în sertarele ușor și rapid accesibile, imediat sub blatul de lucru sau la nivelul inferior al corpurilor suspendate.
Obiectele folosite mai rar se amplasează sub sau deasupra zonei menționate anterior.
Cele folosite foarte rar se depozitează în partea superioară a corpurilor suspendate sau în cea inferioară a mobilierului de bază.
Prin această organizare, putem economisi considerabil timp în activitățile zilnice din bucătărie.
-
Locul obiectelor folosite frecvent este în zona centrală, marcată cu o culoare închisă.
-
Locul obiectelor folosite mai rar este partea inferioară a mobilierului, marcată cu o nuanță mai deschisă.
-
Locul obiectelor folosite foarte rar este în partea superioară a mobilierului, de asemenea marcată cu o culoare deschisă.
Mai puțină deplasare – muncă mai eficientă
Într-o bucătărie utilizată de o familie cu patru membri au loc, în medie, 100 de schimbări de zonă pe zi:
-
30 de drumuri către și de la masă,
-
50 de activități în diverse zone,
-
30 de utilizări ale aparatelor,
-
iar ușile dulapurilor și sertarele sunt deschise și închise de aproximativ 80 de ori.
Nu este nevoie să fii specialist în proiectarea bucătăriilor pentru a-ți da seama că, pe durata de viață a unei bucătării, aceasta înseamnă mii de ore de muncă, mii de kilometri parcurși, nenumărate așezări și ridicări și milioane de mișcări ale mâinilor.
Cercetătorii companiei Blum au realizat un studiu de tip „analiză a traseelor” comparând bucătării tradiționale cu cele proiectate după principiile Dynamic Space.
Rezultatele au arătat că, în bucătăriile Dynamic Space, distanțele parcurse în timpul muncii se pot reduce cu până la 20%.
Nu doar distanțele, ci și timpul de lucru se reduc considerabil: timpul zilnic petrecut în bucătărie poate scădea de la două ore la o oră și patruzeci de minute.
Dacă înlocuim dulapurile inferioare cu uși cu sertare și sertare adânci, mai economisim încă zece minute pe zi – adică jumătate de oră câștigată zilnic.
Bucătării tradiționale – zone amestecate
1. Planificarea unui spațiu de depozitare suficient
Peste 60% dintre cumpărătorii de bucătării își dau seama prea târziu că ar fi avut nevoie de mai mult spațiu de depozitare.
Această problemă poate fi evitată dacă, înainte de proiectare, se stabilește clar de cât spațiu de stocare este nevoie.
(Programul de planificare a zonelor Blum poate ajuta în acest sens.)
2. Proiectarea în cinci zone
Orice plan de bucătărie bine gândit începe cu definirea zonelor de lucru.
Cele cinci zone ale unei bucătării Dynamic Space (pentru dreptaci) sunt:
depozitare, păstrare, spălare, pregătire, gătit/coacere.
Dispunerea și dimensiunea acestor zone trebuie adaptate la nevoile și obiceiurile individuale ale utilizatorului.
3. Minimizarea numărului de dulapuri cu uși în partea inferioară
Dulapurile inferioare cu uși sunt dezavantajoase din punct de vedere ergonomic: conținutul lor este greu accesibil și dificil de vizualizat.
În schimb, sertarele și sertarele adânci oferă vizibilitate completă și acces optim.
4. Utilizarea sertarelor complet extensibile
Confortul este sporit dacă sertarele sunt prevăzute cu mecanisme de extensie completă.
Astfel, întregul conținut – până și colțurile din spate – poate fi accesat cu ușurință.
Regulile scrise și nescrise ale proiectării bucătăriei
Bucătăria este una dintre cele mai importante încăperi ale locuinței. O persoană obișnuită petrece aici, în medie, două ore pe zi, majoritatea desfășurate în activități practice.
Totuși, bucătăria modernă nu mai este doar un spațiu de lucru, ci și un spațiu de socializare, motiv pentru care este esențial ca mobilierul să fie adaptat perfect nevoilor și confortului nostru.
O bucătărie prost amenajată face gătitul obositor și poate chiar să ne răpească plăcerea de a găti.
De aceea, este important să respectăm – sau măcar să ne apropiem de – principiile de bază ale proiectării unei bucătării.
În ultimul secol, s-a recunoscut nevoia de a revoluționa bucătăria ca „spațiu de producție”.
Astăzi, criteriile principale sunt: funcționalitatea, confortul, siguranța și adaptarea la nevoile personale.
Logica proceselor de lucru
O bucătărie trebuie proiectată din perspectiva persoanei care o folosește.
Să ne gândim, de exemplu, la pregătirea unei mese:
-
După cumpărături, gospodina așază produsele – pentru aceasta, este utilă o suprafață de depozitare lângă frigider.
-
Urmează stocarea, apoi curățarea și pregătirea ingredientelor.
-
După aceea, gătitul/coacerea, iar la final servirea mesei.
Ordinea logică a proceselor este, deci:
depozitare → curățare → spălare → pregătire → gătit/coacere → servire.
Cea mai practică dispunere este triunghiul de lucru, care conectează cele trei zone principale: depozitare, pregătire și gătit.
Dacă spațiul nu permite această configurație, se pot alege variante liniare, duble sau în formă de L.
Dimensiuni și principii ergonomice
-
Un element de mobilier de bucătărie (frigider, cuptor, chiuvetă etc.) are de obicei 60×60 cm.
-
Între elemente este recomandat să se păstreze aproximativ 60 cm distanță.
-
Zonele de apă și foc ar trebui separate de 60–120 cm de blat liber, care servește drept zonă de pregătire.
-
În bucătăriile cu un rând sau două, distanța minimă între blaturi trebuie să fie 120 cm.
-
O bucătărie complet funcțională are o suprafață minimă de 300×180 cm.
Înălțimea blatului de lucru
Stabilirea înălțimii potrivite este esențială pentru sănătate și confort.
Aceasta poate fi ajustată din baza mobilierului.
Pentru o persoană cu o înălțime de 165–170 cm, blatul ideal are între 90 și 95 cm, adică cu 10–15 cm sub nivelul coatelor.
Elemente de depozitare și corpuri suspendate
Elementele de depozitare de sub blat trebuie să permită acces rapid în timpul gătitului.
De aceea, în locul rafturilor clasice, se recomandă sertare complet extensibile, cu rezistență mare.
Acestea sunt mai practice, mai încăpătoare și mai confortabile la utilizare.
Pentru familiile cu copii mici, mecanismele cu închidere amortizată și siguranțele pentru copii sunt foarte utile.
În bucătăriile în formă de L sau U, pentru colțuri sunt recomandate rafturile rotative sau extensibile, care oferă acces ușor la conținut.
Corpurile suspendate trebuie amplasate astfel încât să nu împiedice lucrul pe blat și să permită vizibilitate bună.
Distanța dintre blat și dulapurile suspendate trebuie să fie de aproximativ 50 cm, iar adâncimea dulapurilor de 30 cm.